Coroanele din ceramica integrala-un pas inainte in estetica dentara!

Pacientii nu-si mai doresc doar refacerea arcadelor dentare cu un material “bun si rezistent, ci si un aspect cat mai placut posibil”.

Tratamentul oro-dentar complex si complet trebuie sa redea pacientului atat abilitatile functionale masticatorii, senzatia de confort, cat si aspectul estetic pierdut.

Tendinta generala in medicina dentara este de inlocuire a unor materiale care, desi raspund bine cerintelor functionale, din punct de vedere estetic lasa de dorit. Astfel, aliajele metalice utilizate in tratamentele stomatologice, de la aliajul de amalgam pana la restaurarile protetice metalice, chiar si din aliaje din aur, pierd teren in fata noilor generatii de compozite sau de ceramica integrala.

Astazi avem la dispozitie mai multe tipuri de sisteme integral ceramice din care cele mai utilizate sunt ceramicile presate si sistemele din oxid de Zirconiu, ambele cu calitati estetice speciale si dar cu rezistente mecanice diferite. Lucrarile din Zirconia au o rezistenta la flexiune care variaza intre 1100 si 1300 Mpa, de trei ori mai mare decat cea a lucrarilor din ceramica presata (120-350 MPa). Aliajul metalic are si el o rezistenta mecanica crescuta dar legatura dintre ceramica de la suprafata coroanei si aliajul metalic este de aproximativ 28 MPa. Din aceste considerente, general vorbind, coroanele sau fatetele integral ceramice presate sunt recomandate in zona frontala pentru aspectul lor estetic foarte bun iar sistemele din zirconia se pot realiza in siguranta in zonele laterale unde fortele masticatorii crescute limiteaza indicatiile ceramicii presate. Evident, fiecare situatie clinica are particularitatile ei asadar, sunt cazuri cand oxidul de zirconiu se poate utiliza cu succes pe dintii frontali si coroanele din ceramica presata constituie un tratament potrivit pentru dintii laterali, dar numai medicul dentist poate hotari acest lucru.

Pentru a va putea face o idee despre acest tip de materiale dentare va prezint o scurta istorie a evolutiei lor.

Restaurarile integral ceramice au fost realizate pentru prima oara in anul 1886 de catre C.H. Land care a inventat tehnica realizarii coroanelor si inlay-urilor integral ceramice pe folie de platina. Cu toate avantajele estetice cunoscute astazi, dar cu neajunsul unei rezistente mecanice reduse, ele nu au avut un mare succes fiind declasate in anii ’40 de aparitia rasinilor acrilice, mai usor manevrabile, pret de cost scazut si aspect estetic multumitor. Rezistenta scazuta la uzura si permeabilitatea crescuta in mediul bucal au determinat restrangerea indicatiilor de folosire a rasinilor acrilice la tratamente provizorii.

Atentia cercetatorilor a fost indreptata din nou catre ceramica dentara. La sfarsitul anilor ’50 au aparut materiale ceramice pentru uz dentar cu coeficient de dilatare termica apropiat de al aliajelor dentare facand posibila realizarea coroanelor metalo-ceramice care reprezinta si astazi solutia de tratament cu cea mai larga raspandire.

În cazul coroanelor metalo-ceramice, datorita comportamentului diferit, sub actiunea fortelor mecanice si termice al celor doua tipuri de materiale, apare riscul desprinderii componentei fizionomice de pe capa metalica de suport. Fisura poate aparea, fie in masa ceramica, fie in grosimea stratului de oxizi de legatura sau, foarte  rar intalnit, in grosimea metalului. Acest neajuns se poate inlatura, fie prin realizarea capei de suport dintr-o ceramica cu rezistenta mecanica crescuta al carei aspect mai putin estetic (opac) trebuie mascat cu straturi succesive de ceramica, printr-o tehnica asemanatoare cu cea folosita la coroanele metalo-ceramice, fie prin realizarea intregii reconstituiri dentare dintr-o ceramica speciala care imbina ambele caracteristici: rezistenta mecanica crescuta si efect estetic foarte bun.

În anul 1965 McLean si Hughes folosesc prima ceramica ranforsata cu particule de alumina in concentratie mai mare, pentru capa de suport si mai scazuta, pentru restul coroanei din considerente fizionomice, imbunatatind proprietatile mecanice cu aprox. 40% fata de ceramica feldspatica. Mai tarziu, in anul 1985 Michael Sadoun dezvolta aceasta tehnica adaugand in compozitia ceramicii aluminoase pentru capa, oxizi de zirconiu si magneziu care au determinat o crestere a rezistentei la flexiune pana la 600Mpa.

Astazi este disponibila o gama variata de mase ceramice cu diverse calitati estetice si mecanice, fiecare cu avantajele lor, insa pentru obtinerea unor rezultate estetice remarcabile si de durata este necesar ca medicul sa aiba cunostinte avansate despre aceste materiale dentare cat si despre criteriile estetice in stomatologie, tehnicile de preparare, tehnicile de cimentare  sau conceptul de culoare dentara.Un rol foarte important il are tehnicianul dentar care realizeaza practic lucrarile protetice si care trebuie la randul lui sa aiba simt estetic, cunostinte aprofundate si talent.

Astfel, calitatile estetice si mecanice superioare, posibilitatea de realizare a unor elemente protetice prin frezare asistata de computer si o echipa de specialisti pot face din sistemele integral ceramice o solutie de tratament estetic si protetic  cu rezultate deosebite si rezistenta in timp.

As. Univ. Dr. Ana Petre
Medic Primar Medicina Dentara
Fragment revizuit din publicatia ”Revista Romana de Stomatologie”